Portal spre tinerețe

Portal spre tinerețe
By Andrew Diaconesque

Să fii copil e cel mai bine,
Ești liber fără griji, ești doar cu tine.
Iar acea vârstă minunată,
Nu crezi c-o vei mai întâlni vreodată.

Oare crezi că poți să revii,
În acea lume plină de amintiri vii?
Oare crezi că poți să încerci,
Destinul să-l înfrunți în veci?

Și când crezi că totu-i în zadar,
O întâlnești pe ea, fata cu mult har;
Cu părul blond, cu ochii verzi,
În care-un suflet de copil tu poți să vezi.

Iar ochii aceea sunt portal,
Către lumea copiilor de cristal.
Acea lume veșnic tânără, plină de copii;
Cu vise mari, cu jocuri hazlii.

Aș fi vrut s-ajung aici mai devreme,
Să pot să scap de durerile externe.
Să pot să zbor peste nori,
Să fiu un șoim peste aste zări.

Dar totuși nu pot să rămân aici,
E prea departe și am încă frici.
O am pe ea lângă mine,
Fata portal, ce luptă pentru sine.

Îi mulțumesc că m-a lăsat să o cunosc,
Copilaria s-o retrăiesc frumos,
Și doar în cateva minute,
Prin sufletul meu, au trecut ani sute.

Aș vrea s-o am pe vecie,
Să poată să trezească copilul din cochilie.
Să fim din nou liberi în zbor,
Călătorind pe un grifon prevăzator.

Anunțuri

Un gând despre “Portal spre tinerețe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s