Vinovat

Vinovat
By Andrew Diaconesque

Priveam la tine vinovat.
Îmi era greu să-ți vorbesc
Și ce-am în gând să-ți mărturisesc.
Imi fac curaj să-ți povestesc
Despre cum eu pe tine te iubesc.
Știam că lucrul acesta e de prisos
Și continuam să-l fac,
poate nu era cel mai cu cap,
Dar el îmi făcea sufletul voios.
Și atunci, ca și acum
Cuvintele tale calde provoacă în mine;
Dorul de nemurire, dorul de tine.

La început durerea era o-nțepătură
Apoi ea se tranformă julitură,
Iar ce-a urmat a fost împușcătură.
Privesc acum din nou la tine
Oftez adânc și nu spun nimic.
Încerc să trec și peste această încercare.
Să mă opresc din a te iubi pe tine oare?
Nu pot… E imposibil…
Atunci încep să mi te-ndepărtez
Dar nu pot și eșuez.
Și tot ce-mi mai rămâne de făcut,
Este să plâng încet, tăcut;
Departe, ascuns în întuneric
Cu ochii mari, cu inima rănită;
Căci acesta mi-e destinul,
Să iubesc ființa nepotrivită.

Dar știu, chiar știu
că totul e degeaba
Nu te pot avea lângă mine
Să te iubesc numai pe tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s