„De ce mi-ai dat haha la poză?”

În general nu sunt o persoană care să își scrie public părerea despre ceva dar de data aceasta am zis să împărtășesc cu voi o părere.

Cei care mă cunosc și cu care intereacționez știu că folosesc toate reacțiile care se pot lăsa pe facebook la poze sau comentarii, inclusiv acel: „haha”.

Întâmplarea face ca, săptămâna aceasta, o persoană să se simtă ofensată de „haha”-ul lăsat de mine la o poză și să îmi scrie pe privat să îl retrag că e lipsă de respect, etc. La care răspunsul meu a fost unul foarte clar: NU. Faptul că îți dau „haha” nu înseamnă că îmi bat joc de tine sau că râd de tine, înseamnă că poza ta mă amuză sau starea de spirit pe care o transmite poza este una de fericire. După amenințări fără succes din partea ei întâmplarea s-a sfârșit prin a-mi da block pe messenger. Nu dau doar like și love cum fac „lăudătorii” și chiar mi-ar placea să existe butonul de dislike și să îl pot folosi.

Reacția ei este una extrem de copilăroasă și nu mă așteptam la asta din partea unei persoane de 20 ani care a acționat ca și un copil de 10 ani. Cei care v-ați mai jucat pe stradă când erați mici poate vă amintiți de tipologia de copil care atunci când pierdea la un joc se supăra, își lua jucăriile și pleca acasă. Oamenii care se ofensează pentru un „haha” sunt complexați și le recomand cu căldură o vizită la psiholog să își rezolve problemele cu stima de sine. Ei reprezintă o subcategorie a oamenilor care trăiesc într-o bulă de săpun la vârsta la care ar cam trebui să fie conștienți de lumea în care trăiesc. Despre oamenii din bula de săpun vom discuta într-o altă postare.

Și ca să răspund la întrebarea din titlu: Pentru că vreau și pentru că pot. Cine mă suportă bine, cine nu e liber să plece.

P.S. Cei care urmăriți The Romanian Cringe Channel știți cu cine se aseamănă.

Reclame

Pian cu 2 arduino

Acest proiect implementează un pian folosind 2 Arduino Uno. Unul din cei doi arduino are rolul de a prelua de la butoane starea lor(daca sunt apăsate sau nu), acestea simulând clapele unui pian iar celălalt are rolul de a reda sunetele și de a memora notele(dacă este folosit modul de înregistrare).
Pentru a comanda înregistrarea și redarea a ceea ce s-a înregistrat am folosit o telecomandă cu infraroșu.
Acest mini-pian are în prezent doar 4 butoane dar numărul lor se poate extinde. Notele pe care le-am atribuit eu sunt C4, D4, F4 și G4 și ele sunt redate pe un buzzer(se poate folosi de asemenea un speaker pentru un sunet mai natural).
Telecomanda transmite următoarele comenzi către arduino:

  • Tasta 0 – resetează sistemul(șterge melodia înregistrată și trece în modul normal).
  • Tasta 1 – modul normal de functionare(doar pian), dezactivează modul de înregistrare.
  • Tasta 2 -activează modul de înregistrare a notelor ce se apasă.
  • Tasta 3 – redă notele memorate până în acel moment.

Dacă este activ modul de înregistrare, notele vor fi redate pe buzzer dar vor fi și memorate pentru redarea ulterioară.

Comunicarea între cei doi arduino am facut-o folosind protocolul I2C(am folosit cam aceleași principii ca și la Chat-ul cu 2 arduino).

Schema de montaj este următoarea:

Rezistențele legate la butoane sunt de 220Ω.

Codul îl găsiți aici.

Chat cu 2 arduino

Una dintre cerințele propuse la laboratorul de PMP(Proiectare cu microprocesoare) era să facem o comunicare între două PC-uri folosind 2 arduino si protocolul I2C.
După câteva ore de documentare am reușit să fac cele două PC-uri să comunice bidirecțional. Pe lângă comunicarea propriu zisă am mai adăugat și două comenzi pe care le execută ce de-al doilea arduino în urma primirii lor de la primul:

  • /led <intensitatatea_ledului> – intensitatea_ledului – număr întreg între 0-255
  • /buz <frecvență_buzzer> – frecvență_buzzer – număr întreg între 31-65535

Pentru a lega cei 2 arduino am folosit schema de mai jos:

Detalii despre cum au fost legați ceilalți pini găsiți în fișierele cu codul sursă.

Mesajele schimbate între cei 2 arduino sunt afișate și pe un afișor LCD(16×2) pe lângă afișarea lor la interfața serială.

Codul îl găsiți aici.

Disocierea sufletului

Disocierea sufletului
By Andrew Diaconesque

– Nu face asta…
– De ce să nu o fac? Trecutul e trecut. Trăim prezentul.
– Dar știi că nu poți trăi fără trecut.
– Da știu, dar asta nu înseamnă că trebuie să trăiesc mereu cu regrete.
– De ce nu? Trecutul conține episoade care s-au întâmplat și care sunt sigure. Trăiește printre ele; ce rost are să încerci ceva nou și poate e degeaba.
– Asta e. Nu îmi pasă. Eu nu mai stau în trecut. Păstrează-l tu ca eu trăiesc prezentul. Profit de oportunitățile de acum.
– Ești un idiot. Crezi că o sa fie totul bine? O sa fie negru, ca de obicei. Și tot tu o să ieși urat din povestea asta.
– Ești tu așa sigur? De ce trebuie să fii tu așa pesimist? Eu mă duc după ea.
– Mă faci să râd. Îl trimiți după una și îi lași trecutul negru dar sigur pentru o incertitudine?
– Da, chiar asta fac. M-am săturat să îl văd cum trăiește în întuneric și să comanzi tu aici.
– Vezi să nu, eu comand emoțiile aici. Trăiască supărarea și tristețea. De astea are nevoie, nu de chestii draguțe.
– Tu chiar nu înțelegi; ceea ce faci tu îi distruge întreg psihicul. Tu chiar vrei sa îl bagi pe pastile?
– Nu îmi pasă. Atâta timp cât nu e agitat, trăiește în întuneric și își inhibă emoțiile noi o ducem bine, e o legumă perfectă.
– Nu o să te las să faci asta, nu și de data asta, nu și cu ea. Tu știi că abordarea a fost diferită de data asta? Știi ca nu e la fel ca celelalte tipologii.
– Nu-mi pasă, poate fii și zeiță. Și să presupunem că eu nu mă bag; trăiește acum momentul cu ea și după în viitor ce face? Incertitudine.
– Viitorul ține de amândoi. Da, e un risc și există mulți factori dar nu te las să strici ceva ce a început așa frumos.
– Hai pleacă de aici; eu comand și eu spun că totul o să fie monoton și fără sentimente.
– Nu te las să faci asta. O să câștig războiul de data asta și o sa îl trimit la ea… Nu mai blochezi și de data asta emoțiile…

Für Elise pe Arduino

După ce am reușit să scriu un cod pentru Für Elise în C++ am hotărât să portez codul și pe Arduino. Acesta este primul meu proiect pe Arduino și a durat ceva să înteleg cum se programează plăcuța. În realizarea acestui proiect am folosit o placă de tipul Arduino UNO, un buzzer pasiv și 4 LED-uri. Pentru a produce sunetul am folosit funcția tone.

Schema de montaj

Codul îl găsiți aici.

Für Elise în C++

Eram în sesiune și învățam pentru examenul la Programare în Limbaj de Asamblare când unul din colegii de cameră pune o melodie clasică iar altul spune că știe să o cânte la pian. Și încep ei să tot cânte pe pian virtual și mă simțeam un pic prost că eu nu știu să cânt la nici un instrument cu toate că mi-ar plăcea să știu să cânt la pian și chitară electrică. După câteva minute de gândire îmi vine o idee: ce ar fi dacă aș putea scrie un cod în C care să cânte o piesă. Mă apuc de făcut cercetări și aflu ca din C nu se poate dar se poate din C++ cu ajutorul unei biblioteci. Găsesc pe net biblioteca, găsesc funcțiile și văd că îmi trebuie frecvența și timpul pentru fiecare sunet și cum eu nu știu să citesc notele de pe portativ mă uit în Synthesia să văd clapele și care sunt notele ca mai apoi să caut frecvența fiecărei note.

Pentru cine dorește poate descarca și rula executabilul de aici aici.
Codul îl găsiți aici.

Durerea…

Durerea…
By Andrew Diaconesque

O simt… mă-ngenunchează,
De ce ai dispărut?
De ce?!
Absența ta mă doare,
Am vrut să te revăd
dar nu mai puteam,
Doar eu te mai știam
dar nu te găseam,
Nimeni nu își amintea nimic,
Parcă ai fi fost un vis,
Dar știu că ești reală,
Știu că ești aici și vreau să povestim,
Mi-e dor de noi, de visele glorioase,
De țelurile ce le-avem.
Te rog… din toată inima te rog,
Amintește-ți de mine
și nu mă părăsi;
Sunt încă aici,
așteptându-te să vii.

Scurtcircuit

Scurtcircuit
By Andrew Diaconesque

Trăiesc în transă, absorbit de nimicuri;
Lumea asta nu mai oferă motive serioase,
poate doar cicluri,
Mă-nvârt în cerc, încercând să rezolv cât mai multe;
Mă-nvârt degeaba că toate sunt pierdute.
Știu, sunt doar un muritor;
Care-a fost aruncat în gol.
Trăiesc undeva departe de transformator;
De locul unde alternativ devine continuu, nepăsător.
Dar totuși a existat o componentă care a trecut,
Erau ochii tăi, semnal de treaptă absolut.
Albastrul lor nu se putea monitoriza,
S-a ars circuitul, s-a scurtcircuitat inima mea.
Sunt iarăși liber să trăiesc,
Și vreau să te-ntâlnesc, să-ți mulțumesc.

Bântuind printre umbre

Bântuind printre umbre
By Andrew Diaconesque

Bântuind printre umbre, încerc să trăiesc,
Dar sincer, nu mai izbăvesc.
Mi-e dor de ea, să îi privesc ochii mari, neîncetat,
Dar ea, fără voie m-a abandonat.
Mă doare să mă știu singur aici,
Mă doare să știu că nu pot face nimic,
Mă doare să știu că exist,
Mă doare acest abandon nejustificat,
Ma doare…
Privesc la cer și-n pământ se transformă,
Cad pe el și mă izbesc fără formă.
Mă uit la pământ și nu mai e,
Sunt în aer, mă prăbușesc…

Am căzut și m-am lovit,
Nu văd urmă de rană, nu simt nimic.
M-am transformat în umbra,
Pot bântui singur, liniștit.

Am greșit și-am încercat să repar,
Degeaba, totul a fost în zadar.
Greșelile nu se pot repara,
Iar timpul nu iartă decât parțial.

Poezie în complex

Poezie în complex
By Andrew Diaconesque

În această lume plină de încercări
În care totul e mohorât pe cărări,
Privim adesea tot spre cer,
Așteptând adesea o eliberare de la bijutier.

Aici pe pământ totul e real,
Poate chiar patetic, banal.
Dacă așa se vrea, așa se oferă,
Doar ființe goale, fără personaliate
Lipsite de viață, lipsite de creativitate.

Ajungem să fim, aceeași derivată,
Lipsiți de suflet, lipsiți de constantă.
Și stăm adesea și ne-ntrebăm:
De ce vrem să fim la fel?
Pentru că nu traim etern?
Pentru a nu fi judecați de oameni fără țel?
Întrebări, ce creează-n noi,
Frământări noi, mai mult noroi.

Și stai și te gândești la viitor,
Cum să ți-l faci mai bun, mai inovator.
Și stai și te gândești la trecut,
La ce-a fost si ce-ai făcut.
Dar tu, muritor de rând,
Da tu, cel care mă critici,
Cu ce drept vii să-ți faci de cap:
în viața mea, în valorile mele,
în gândurile mele, în supărările mele…
Și nu mă lași să mă ridic?
Hain om, ce să zic.
Îți spun mai bine să fugi,
Să nu te fac mai apoi să plângi.

Dar când crezi că totul e pierdut,
Vezi doi ochi minunați, strălucitori
Care te fac să lupți, ca la-nceput.
Doi ochi pe care când îi vezi,
În lumea imaginară te plasezi.
O lume fără griji, fără stres,
O lume a ta, plin de imaginarul des.
Trăind aici nu vei muri,
Și visător mereu vei fii;
Creativitatea-ți va fi aliat,
Iar tu vei fii cel mai de seama împărat.
Aici de vei domni,
Pământul îl vei oprii,
Iar stele pe cer vor străluci,
Asemeni unor vagi puncte,
Pe care dacă încerci să le unești,
O curbă-nchisă ai să potrivești.

În această lume în care te poți integra,
Și constanta ți-o poți recupera.
Trăiește totul la infinit,
Și fii propriul tău zid, neclintit.

Și când crezi că totul e bine,
Îți iei o palmă, de uiți de tine.
Revii încet pe pământul uscat,
Pe care totul pare uitat.
Și vrei mereu să schimbi ceva,
Să-ți faci un loc mai bun din lumea ta.
Și poți și o să reușești,
Doar înțelepciunea să o dobândești.